header image
 

La limita dintre carnal şi sentimental

Sexul este un fenomen reproductiv adus la rang de scop final, la rang de calmant pentru minţile împovărate şi frustrate, la rang de împlinire în concret a unor trăiri atât de abstracte, la rang de artă. Un act al cărui scop este atât de clar stabilit de natura noastră pur animalică în origini şi totuşi transfigurat într-un fenomen atât de complex. Sexul capătă multe conotaţii şi multe feţe într-o lume în care nimic nu mai este interzis, nimic nu mai este imoral, nimic nu mai este tabu.

Pornind de la obiectivul clar, simplu, instinctual de perpetuare a speciei, omul a descoperit plăcere în satisfacerea nevoilor reproductive. Omul a descoperit că al său creier procesează actul sexual într-o manieră mult mai complicată decât scopul său incipient. Acesta şi-a conştientizat impulsul hormonal de a îşi satisface o nevoie trupească. Dar oare ce s-a întâmplat cu acea latură a sexualităţii pe care atât de puţini reuşesc să o mai vadă? Acea instanţă a apropierii fizice dintre doi oameni ca încununare a celui mai frumos sentiment care îi poate lega, acea instanţă în care sexul nu derivă dintr-o nevoie carnală, acea latură pierdută într-o mare de dorinţă fizică, de depravare morală şi de banalizare a întregului concept de concretizare a unei iubiri.

Sexul este manifestarea în concret a uniunii spirituale dintre doi oameni. Atunci când privirile se întâlnesc şi nu se mai pot despărţi, atunci când fiecare sărut şi fiecare atingere ne transpune într-un cu totul alt univers. Fiecare deget plimbându-se pe pielea noastră ca o mie de mângâieri divine, două perechi de buze într-o uniune tacită, fiecare răsuflare încălzind întreaga fiinţă. Şi cu ochii închişi ne îmbarcăm într-o călătorie prin senzaţii de fiecare dată mai puternice, cu vârfurile degetelor încercăm să simţim fiinţa celuilalt, mişunăm orbeşte de-a lungul trupului căutând cu sete o adiere caldă a răsuflării înecate de plăceri nebănuite. Doi oameni devin unul, într-un dans lasciv al dorinţei, sub pleoapele întredeschise care privesc alte pleoape întredeschise, sub simţul buzelor ce caută alte buze şi al mâinilor ce explorează un alt trup. Sub imperiul răsuflărilor îngreunate, al întunericului ce restrânge universul la un erotic “aici şi acum” şi al mişcărilor ritmice năucitoare, totul se pierde într-o ameţeală generală. Întreg trupul vibrează îmbătat de un cumul de senzaţii ce culminează cu un fior terminal ce îl străbate, îl îndoaie, îl epuizează, îi drenează energia. Ochii se strâng, respiraţia se taie, braţele cad sub greutatea unei plăceri edenice şi tot ceea ce simţim se concentrează într-o ideatică beatitudine a fiinţei. Şi când totul se linişteşte şi broboane de sudoare străbat trupuri îmbrăţişate, tot ceea ce vedem este chipul omului pe care îl iubim, împreună cu care am cucerit zenitul.

Nimic nu se poate compara cu experienţa sexualităţii derivate dintr-un pur sentiment de dragoste. Atunci când nimic nu mai contează decât trăirile celuilalt, când tot ce facem facem pentru celălalt, atunci când coborâm dragostea de pe înaltul piedestal al abstracului în teluricul concretului. Dar oare mai sunt mulţi oameni care simt aşa ceva atunci când se angajează în lascive şi murdare jocuri de-a şoarecele şi pisica sub aşternuturi străine? Banalizarea acestui act divin de altruism egoist a dus la coborârea actului sexual de la o exprimare a legăturii dintre doi oameni, la nivelul unei pure nevoi fizice, la acelaşi banal nivel cu nevoia de a mânca, de a dormi. Un gest de adulaţie prin dăruire a devenit doar o unealtă comercială, o artă murdară a denigrării unui sentiment, o simplă satisfacere a unui exces hormonal.

Şi poate unii vor spune că sunt nebun, demodat sau pur şi simplu idealist, dar eu prefer să privesc sexul ca o expresie concretă a unui sentiment atât de înălţător şi să îl practic sub imperiul unei porniri sentimentale, să pot privi în ochii celeilalte persoane şi să îi pot atinge buzele şi trupul şi să îmi simt întreaga fiinţă reverberând sub o tacită adulaţie a existenţei celuilalt în concretul vieţii mele.

~ by Razielu pe 10.03.2008.

2 Răspunsuri to “La limita dintre carnal şi sentimental”

  1. frumos
    Nu credeam ca mai exista oameni care gandesc asa.

  2. Acei oameni exista, dar sunt foarte putini, iar multi dintre ei nu’si exteriorizeaza aceasta viziune de teama respingerii sociale, sau pur si simplu din spirit de conservare intr’o lume a principiilor morale decadente si de o decenta indoielnica.

Lasă un Răspuns